Go Back
Pâine de casă țărănească rotundă pe un prosop de bucătărie, cu coaja crăpată și rumenită

reteta paine casa taraneasca

Bunica mea făcea pâine în fiecare vineri. Nu din pasiune, nu din trend culinar — pur și simplu pentru că asta făcea lumea la țară. Frământa dimineața, lăsa aluatul la dospit lângă sobă, și până la prânz aveam două pâini rotunde pe masă, cu coaja crăpată și miezul ăla dens, ușor umed, care nu semăna cu nimic din ce găseai la brutărie.
N-am reușit niciodată să-i iau rețeta exactă. "Pui făină cât ține, apă cât cere, și drojdie cam atât" — și îmi arăta cu degetele o bucată de drojdie. Am încercat ani de zile să reconstitui ce făcea ea și am eșuat spectaculos de multe ori. Pâini care nu crescuseră. Pâini care creseară prea mult și apoi se prăbușiseră în cuptor. Una care arăta perfect dar era crudă la mijloc — am descoperit asta când am tăiat-o în fața musafirilor.
Rețeta asta e rezultatul a vreo trei ani de încercări. Nu e identică cu a bunicii — nimic nu e — dar e cea mai apropiată versiune la care am ajuns. Coajă groasă, crăpată, miezul pufos dar cu substanță, și mirosul ăla de pâine proaspătă care te face să tai prima felie imediat, chiar dacă știi că ar trebui să o lași să se răcească.
Print Recipe Pin Recipe
Ingredients Method

Ingredients
  

  • 700 g făină albă tip 650 asta e cea mai apropiată de ce folosea bunica; tip 550 merge și ea, dar rezultatul e puțin mai alb și mai pufos, mai puțin "țărănesc"
  • 450 ml apă călduță circa 37°C — trebuie să o simți călduță pe încheietura mâinii, nu fierbinte
  • 10 g drojdie proaspătă sau 4 g drojdie uscată — proaspătă dă un gust mai bun, dar uscata funcționează
  • 2 lingurițe sare nu o pune în contact direct cu drojdia — o omoară
  • 1 linguriță zahăr activează drojdia, nu se simte în pâinea finită
  • opțional: 1 lingură ulei de măsline sau untură bunica punea untură, eu pun ulei — ambele merg

Method
 

  1. Dizolvă drojdia în apa călduță cu zahărul. Lasă 5–10 minute — trebuie să înceapă să facă spumă la suprafață. Dacă nu face spumă, drojdia e moartă și n-are rost să continui. (Am pățit-o. Apa era prea fierbinte și am omorât drojdia. Am frământat tot aluatul degeaba și am așteptat două ore în fața unui bolovan care n-a crescut deloc.)
  2. Pune făina într-un bol mare și fă o groapă la mijloc. Toarnă amestecul de drojdie, adaugă sarea pe margine (nu direct peste drojdie) și uleiul dacă folosești. Începe să amesteci cu o lingură de lemn, apoi cu mâna.
  3. Răstoarnă aluatul pe blat și frământă 10–15 minute. Ăsta e pasul care contează cel mai mult. La început e lipicios și dezordonat — rezistă tentației de a adăuga făină. Frământă mai departe. După 5 minute începe să devină elastic. După 10, e neted și nu se mai lipește. Dacă tot se lipește după 10 minute, adaugă făină câte o lingură — dar cu zgârcenie. Prea multă făină = pâine densă și uscată.
  4. Testul: întinde o bucată de aluat între degete. Dacă se subțiază fără să se rupă și poți vedea lumina prin el — e gata. Astea se numește "testul ferestrei" și e cel mai sigur semn că glutenul s-a dezvoltat cum trebuie.
  5. Formează o bilă, pune-o într-un bol ușor uns cu ulei, acoperă cu un prosop curat sau folie alimentară și lasă la dospit într-un loc cald 1–1,5 ore. Aluatul trebuie să-și dubleze volumul. Lângă calorifer iarna, pe balcon vara — oriunde e cald fără curent.
  6. Când s-a dublat, răstoarnă aluatul pe blat și apasă-l ușor cu palmele — scoți aerul din el. Nu-l bate, nu-l strânge — doar o apăsare blândă. Modelează o pâine rotundă: pliezi marginile spre centru, întorci cu cusătura în jos și rotunjești cu palmele pe blat.
  7. Pune pâinea pe o tavă tapetată cu hârtie de copt (sau într-un vas de fontă dacă ai — rezultatul e spectaculos). Acoperă și lasă la al doilea dospit 30–40 de minute. Nu mai crește la fel de mult ca prima dată — cam cu 50% e suficient.
  8. Crestează suprafața cu o lamă sau un cuțit ascuțit — 2–3 tăieturi adânci de circa un centimetru. Astea nu sunt doar decorative — permit aburului să iasă controlat și dau pâinii forma aia tradițională cu crăpături pe coajă. Fără tăieturi, pâinea crăpă unde vrea ea și arată dezordonat.
  9. Cuptorul trebuie să fie deja fierbinte la 230°C. Pune un tav cu apă pe fundul cuptorului — aburul face coaja crocantă și rumană. Bagă pâinea și coboară temperatura la 200°C după primele 15 minute.
  10. Coace 35–45 de minute în total. Pâinea e gata când e bine rumenită și sună a gol când o bați cu degetul pe fund. Dacă ai termometru — temperatura internă trebuie să fie 94–96°C.
  11. Lasă să se răcească pe un grătar cel puțin o oră. Știu, mirosul e insuportabil de tentant. Dar coaja se întărește și miezul își fixează structura în timp ce se răcește. Tai prea devreme — miezul e lipicios și se sfărâmă. Am învățat asta de atâtea ori că mi-e rușine.